biografie -( paginile 5-6)
menu

1867-1868

Este în trupa lui Iorgu Caragiale din octombrie 1867 si întocmeste memorii catre organele administrative pe care le semneaza "Iorgu Caragiale si asociatii sai". Din trupa lui Iorgu Caragiale trece în cea a lui Mihail Pascaly, care îl angajeaza ca "sufleur II si copist". In manuscrise se pastreaza mai multe piese copiate de el, care se joaca pe scena. I se încredinteaza si interpretarea unor roluri mai mici.

(caseta de machiaj din perioada turneelor teatrale si placuta de pe capac cu monograma)

Insoteste trupa lui Mihail Pascaly în turneul pe care îl întreprinde în Transilvania în mai-august 1868. Da reprezentatii la Brasov, Sibiu, Lugoj, Arad si Oravita si i se face, pretutindeni, o primire triumfala. Publica în Familia poezia "Ce-Ti doresc eu Tie, dulce Românie" (2/14 aprilie 1867) una din cele mai cunoscute ode ale sale închinate patriei, "La Heliade" (18/30 iunie 1867), evocare a personalitatii "batrânului bard" care si trimite la "Ieremiada" lui Schiller. Viata în mediul teatral sta la baza poeziilor publicate tot în Familia, "La o artista" (18/30 august 1868) si "Amorul unei marmure" (19 septembrie/1 octombrie), cu imagini din Mira, piesa de teatru care apartine anilor 1868 - 1869. Traduce la initiativa lui Mihail Pascaly tratatul lui Heinrich Theodor Rötscher: "Die Kunst der drammatische Darstellung"; pregateste textul pentru tipar; ramâne în manuscrise.

Lucrare fundamentala, îl familiarizeaza cu estetica teatrala si îl introduce în literatura universala.

1869

Publica în Familia poeziile "Junii corupti" (31 ianuarie/11 februarie), înrudita cu "Geniu pustiu" prin evocarea atmosferei revolutionare si "Amicului F. I." (30 martie/11 aprilie) închinata lui Filimon Ilea, cu care se împrieteneste la Blaj în 1866, mai târziu profesor de drept civil la Universitatea din Bucuresti. Se înfiinteaza la Bucuresti, în 1 aprilie, Cercul Literar "Orientul", cu Grigore Haralamb Grandea, presedinte si V. Gr. Pop si I. Badescu, secretari; editeaza revista "Albina Pindului", orientata spre creatia populara si literatura franceza si germana.Face parte din colectivul însarcinat sa culeaga folclor în Moldova. Nu stiu sa fi facut cercetari pe teren; manuscrisele cuprind un mare numar de texte din creatia populara. Publica într-o foaie volanta îndoliata, în aprilie, oda funebra, "La moartea principelui Stirbey", încetat din viata la Nisa, în 1/13 aprilie 1869. Foaia volanta mai cuprinde o poezie de Vasile Demetrescu (V. D. Paun) si una de Ion (Ionita) Bodescu, cu care se va întâlni si mai târziu la Botosani. Barbu Dimitrie Stirbey se face cunoscut prin masurile sale administrative. Eminescu se va referi la ele în articolele de la Timpul, un deceniu mai târziu. Se înscrie în 2 octombrie la Facultatea de Filozofie a Universitatii din Viena, ca "ausserordentlich" (auditor extraordinar); nu avea bacalaureatul. Se înscrie în 20 octombrie în Societatea Literara Sociala "România", înfiintata în 1867; iar în 23 octombrie si în Societatea Literara Stiintifica a românilor din Viena; initiaza demersuri pentru unificarea lor. Il cunoaste pe Ioan Slavici (n. 1848), student la drept, care efectua stagiul militar; participa la sedintele celor doua societati si leaga o prietenie exemplara.

paginile 7_8paginile 3_4
^
pagina principala scrisori marturii critice opera pagina principala bibliografie