– Din sfera mea venii cu greu Ca în camara ta sa vin, O, vin’! odorul meu nespus, Colo-n palate de margean – O, esti frumos, cum numa-n vis Strain la vorba si la port,
Ca sa-ti urmez chemarea,
Iar cerul este tatal meu
Si muma-mea e marea.
Sa te privesc de-aproape,
Am coborât cu-al meu senin
Si m-am nascut din ape.
Si lumea ta o lasa;
Eu sunt luceafarul de sus,
Iar tu sa-mi fii mireasa.
Te-oi duce veacuri multe,
Si toata lumea-n ocean
De tine o s-asculte.
Un înger se arata,
Dara pe calea ce-ai deschis
N-oi merge niciodata;
Lucesti fara de viata,
Caci eu sunt vie, tu esti mort,
Si ochiul tau ma-ngheata.
*
Trecu o zi, trecura trei
Si iarasi, noaptea, vine
Luceafarul deasupra ei
Cu razele senine.
Ea trebui de el în somn
Aminte sa-si aduca
Si dor de-al valurilor Domn
De inim-o apuca:
– Cobori în jos, luceafar blând,
Alunecând pe-o raza,
Patrunde-n casa si în gând
Si viata-mi lumineaza!
Cum el din cer o auzi, În aer rumene vapai Pe negre vitele-i de par Din negru giulgi se desfasor Dar ochii mari si minunati – Din sfera mea venii cu greu O, vin’, odorul meu nespus, O, vin’, în parul tau balai – O, esti frumos, cum numa-n vis
Se stinse cu durere,
Iar ceru-ncepe a roti
În locul unde piere;
Se-ntind pe lumea-ntreaga,
Si din a chaosului vai
Un mândru chip se-ncheaga;
Coroana-i arde pare,
Venea plutind în adevar
Scaldat în foc de soare.
Marmoreele brata,
El vine trist si gânditor
Si palid e la fata;
Lucesc adânc himeric,
Ca doua patimi fara sat
Si pline de-ntuneric.
Ca sa te-ascult s-acuma,
Si soarele e tatal meu,
Iar noaptea-mi este muma;
Si lumea ta o lasa;
Eu sunt luceafarul de sus,
Iar tu sa-mi fii mireasa.
S-anin cununi de stele,
Pe-a mele ceruri sa rasai
Mai mândra decât ele.
Un demon se arata,
Dara pe calea ce-ai deschis
N-oi merge niciodata!
