LUCEAFARUL- (paginile 5-6)
menu


Ma dor de crudul tau amor
A pieptului meu coarde,
Si ochii mari si grei ma dor,
Privirea ta ma arde.


– Dar cum ai vrea sa ma cobor?
Au nu-ntelegi tu oare,
Cum ca eu sunt nemuritor,
Si tu esti muritoare?


– Nu caut vorbe pe ales,
Nici stiu cum as începe –
Desi vorbesti pe înteles,
Eu nu te pot pricepe;


Dar daca vrei cu crezamânt
Sa te-ndragesc pe tine,
Tu te coboara pe pamânt,
Fii muritor ca mine.


– Tu-mi cei chiar nemurirea mea
În schimb pe-o sarutare,
Dar voi sa stii asemenea
Cât te iubesc de tare;


Da, ma voi naste din pacat,
Primind o alta lege;
Cu vecinicia sunt legat,
Ci voi sa ma dezlege.


Si se tot duce... S-a tot dus.
De dragu-unei copile,
S-a rupt din locul lui de sus,
Pierind mai multe zile.

             *
În vremea asta Catalin,
Viclean copil de casa,
Ce împle cupele cu vin
Mesenilor la masa,


Un paj ce poarta pas cu pas
A-mparatesii rochii,
Baiat din flori si de pripas,
Dar îndraznet cu ochii,

 


Cu obrajei ca doi bujori
De rumeni, bata-i vina,
Se furiseaza pânditor
Privind la Catalina.


Dar ce frumoasa se facu
Si mândra, arz-o focul;
Ei Catalin, acu-i acu
Ca sa-ti încerci norocul.


Si-n treacat o cuprinse lin
Într-un ungher degraba.
– Da’ ce vrei, mari Catalin?
Ia du-t’ de-ti vezi de treaba.


– Ce voi? As vrea sa nu mai stai
Pe gânduri totdeauna,
Sa râzi mai bine si sa-mi dai
O gura, numai una.


– Dar nici nu stiu macar ce-mi ceri,
Da-mi pace, fugi departe –
O, de luceafarul din cer
M-a prins un dor de moarte.


– Daca nu stii, ti-as arata
Din bob în bob amorul,
Ci numai nu te mânia,
Ci stai cu binisorul.


Cum vânatoru-ntinde-n crâng
La pasarele latul,
Când ti-oi întinde bratul stâng
Sa ma cuprinzi cu bratul;


Si ochii tai nemiscatori
Sub ochii mei ramâie...
De te înalt de subsuori
Te-nalta din calcâie;


Când fata mea se pleaca-n jos,
În sus ramâi cu fata,
Sa ne privim nesatios
Si dulce toata viata;

bottom
<< (înapoi la Opera)
pagina 7_8pagina 3_4 pagina principala scrisori marturii critice biografie pagina principala bibliografie