Ma dor de crudul tau amor – Dar cum ai vrea sa ma cobor? – Nu caut vorbe pe ales, Dar daca vrei cu crezamânt – Tu-mi cei chiar nemurirea mea Da, ma voi naste din pacat, Si se tot duce... S-a tot dus.
A pieptului meu coarde,
Si ochii mari si grei ma dor,
Privirea ta ma arde.
Au nu-ntelegi tu oare,
Cum ca eu sunt nemuritor,
Si tu esti muritoare?
Nici stiu cum as începe –
Desi vorbesti pe înteles,
Eu nu te pot pricepe;
Sa te-ndragesc pe tine,
Tu te coboara pe pamânt,
Fii muritor ca mine.
În schimb pe-o sarutare,
Dar voi sa stii asemenea
Cât te iubesc de tare;
Primind o alta lege;
Cu vecinicia sunt legat,
Ci voi sa ma dezlege.
De dragu-unei copile,
S-a rupt din locul lui de sus,
Pierind mai multe zile.
*
În vremea asta Catalin,
Viclean copil de casa,
Ce împle cupele cu vin
Mesenilor la masa,
Un paj ce poarta pas cu pas
A-mparatesii rochii,
Baiat din flori si de pripas,
Dar îndraznet cu ochii,
Cu obrajei ca doi bujori Dar ce frumoasa se facu Si-n treacat o cuprinse lin – Ce voi? As vrea sa nu mai stai – Dar nici nu stiu macar ce-mi ceri, – Daca nu stii, ti-as arata Cum vânatoru-ntinde-n crâng Si ochii tai nemiscatori Când fata mea se pleaca-n jos,
De rumeni, bata-i vina,
Se furiseaza pânditor
Privind la Catalina.
Si mândra, arz-o focul;
Ei Catalin, acu-i acu
Ca sa-ti încerci norocul.
Într-un ungher degraba.
– Da’ ce vrei, mari Catalin?
Ia du-t’ de-ti vezi de treaba.
Pe gânduri totdeauna,
Sa râzi mai bine si sa-mi dai
O gura, numai una.
Da-mi pace, fugi departe –
O, de luceafarul din cer
M-a prins un dor de moarte.
Din bob în bob amorul,
Ci numai nu te mânia,
Ci stai cu binisorul.
La pasarele latul,
Când ti-oi întinde bratul stâng
Sa ma cuprinzi cu bratul;
Sub ochii mei ramâie...
De te înalt de subsuori
Te-nalta din calcâie;
În sus ramâi cu fata,
Sa ne privim nesatios
Si dulce toata viata;
