VENETIA

S-a stins viata falnicei Venetii,
N-auzi cântari, nu vezi lumini de baluri;
Pe scari de marmura, prin vechi portaluri,
Patrunde luna, înâlbind paretii.

Okeanos se plânge pe canaluri...
El numa-n veci e-n floarea vietii,
Izbeste-n ziduri vechi, sunând din valuri.

Ca-n tintirim tacere e-n cetate.
Preot ramas din a vechimii zile,
San Marc sinistru miezul noptii bate.

Cu glas adânc, cu graiul de Sibile,
Rosteste lin în clipe cadentate:
„Nu-nvie mortii – e-n zadar, copile!"

(1883, decembrie)