Fat-Frumos din Lacrima - (paginile 5-6)
menu

Degetele ei ca de ceara alba torceau dintr-o furca de aur si dintr-un fuior de o lâna ca argintul, torcea un fir de o matasa alba, subtire, stralucita, ce samana mai mult a o vie raza de luna ce cutreiera aerul decât a fir de tort.

La zgomotul usor al pasilor lui Fat-Frumos, fata-si ridica ochii albastri ca undele lacului.

– Bine-ai venit, Fat-Frumos, zise ea cu ochii limpezi si pe jumatate închisi, cât e de mult de când te-am visat! Pe când degetele mele torceau un fir, gândurile mele torceau un vis, un vis frumos, în care eu ma iubeam cu tine; Fat-Frumos, din fuior de argint torceam si eram sa-ti tes o haina urzita în discântece, batuta-n fericire; s-o porti... sa te iubesti cu mine. Din tortul meu ti-as face o haina, din zilele mele o viata plina de desmerdari.

Astfel, cum privea umilita la el, fusul îi scapa din mâna, si furca cazu alaturi cu ea. Ea se scula – si, ca rusinata de cele ce zisese, mâinele ei spânzurau în jos ca la un copil vinovat, si ochii ei cei mari se plecara. El se apropie de ea, c-o mâna îi cuprinse mijlocul, iar cu cealalta îi desmierda încet fruntea si parul si-i sopti:

– Ce frumoasa esti tu, ce draga-mi esti! Acui esti tu, fata mea?

– A mamei padurilor, raspunse ea suspinând, ma vei iubi tu acuma, când stii a cui sunt?

Ea înconjura cu amândoua bratele ei goale grumazul lui si se uita lung la el, în ochii lui.

– Ce-mi pasa a cui esti, zise el, destul ca te iubesc.

– Daca ma iubesti, sa fugim atuncea, zise ea lipindu-se mai tare de pieptul lui, daca te-ar gasi mama, ea te-ar omorî, si dac-ai muri tu, eu as nebuni, ori as muri si eu.

– N-ai frica, zise el zâmbind si desfacându-se din bratele ei. Unde-i muma-ta?

– De când a venit, se zbuciuma în piua în care-ai încuiat-o tu si roade cu coltii la lanturile ce-o închid.

– Ce-mi pasa, zise el rapezindu-se sa vada unde-i.

– Fat-Frumos, zise fata, si doua lacrimi mari stralucira în ochii ei – nu te duce înca. Sa te-nvat eu ce sa facem ca sa învingi tu pe mama. Vezi tu butile aste doua? Una-i cu apa, alta cu putere. Sa le mutam una-n locul alteia. Mama, când se lupta cu vrajmasii ei, striga când oboseste: „Stai, sa mai bem câte-oleaca de apa!" Apoi ea bea putere, în vreme ce dusmanul ei numai apa. De aceea noi le mutam din loc, ea nu va sti si va bea numai apa în vremea luptei cu tine.

Precum au zis, asa au si facut.

El se rapezi dupa casa.

– Ce faci, baba? striga el.

Baba, de venin, se smulse o data din piua-n sus si rupse lanturile, lungindu-se slaba si mare pâna-n nori.

– A! bine ca mi-ai venit, Fat-Frumos, zise ea, facându-se iar scurta, ia acum hai la lupta, acu om vedea cine-i mai tare!

– Hai! zise Fat-Frumos.

Baba-l apuca de mijloc, se lungi repezindu-se cu el pâna-n nori, apoi îl izbi de pamânt si-l baga în tarâna pân’în glesne. Fat-

Frumos o izbi pe ea si o baga-n pamânt pâna-n genunchi.

– Stai, sa mai bem apa, zise mama padurilor ostenita.

Statura si se rasuflara. Baba bau apa, Fat-Frumos bau putere, s-un feli de foc nestins îi cutreiera cu fiori de racoare toti muschii si toate vinele lui cele slabite.

C-o putere îndoita, cu brate de fier o smuci pe baba de mijloc si-o baga-n pamânt pâna-n gât. Apoi o izbi cu buzduganul în cap si-i risipi creierii. Cerul încarunti de nouri, vântul începu a geme rece si a scutura casa cea mica în toate încheieturile capriorilor ei. Serpi rosii rupeau trasnind poala neagra a norilor, apele pareau ca latra, numai tunetul cânta adânc ca un proroc al perzarii.

paginile 7_8paginile 3_4
<<(inapoi la Opera)
pagina principala scrisori marturii critice biografie pagina principala bibliografie