Constanta, 16 iunie 188[2]

Draga mea Veronică,

Iartă-mă că nu ti-am scris de atâta timp, dar am întârziat la Giurgiu, la Costinescu, unde am scăpat o dată vaporul, care nu pleacă decât de trei ori pe săptămână, si am venit aci, unde posta nu pleacă în toate zilele. Am venit ieri si am făcut deja două băi de mare, cari promit a-mi face mult bine, desi pe-aici e frig încă si apa mării nu e destul de caldă pentru băi. De-aceea sunt unul din cei dentâi sositi aci pentru băi si nimeni nu se scaldă încă afară de mine. N-o să stau aci decât vro zece zile si apoi iar mă-ntorc la Bucuresti.

O să mă-ntrebi ce efect mi-a făcut marea, pe care-o văz pentru-ntâia oară? Efectul unei nemărginiri pururea miscate. Dar, abia de două zile aici, n-am văzut-o în toate fetele – căci ea e schimbăcioasă la coloare si în miscări, de unde unii autori o si compară cu femeia.

Costanta sau Chiustenge este un mic orăsel, dar îndestul de frumos. Nu are a face deloc cu Rusciucul. Casele au oarecare elegantă în clădirea lor, căci piatra e ieftină aci si clădirile sunt din piatră patrată, iar primăria, de când stăpânesc românii si există un consiliu comunal, a făcut foarte mult pentru orânduiala si înfrumusetarea orasului. O terasă pe tărmul înalt dă o frumoasă priveliste pe toată întinderea mării si, când luna e deasupra apei, ea aruncă un plein de lucire slabă, care pluteste pe-o parte a apei. Restul rămâne în întunerec, si noaptea marea îsi merită numele ei de neagră.

Viata e cam scumpă aci, dar nu atât de exagerat de scumpă precum mi se descria, mai ales de când s-au deschis câteva oteluri. La anul să stii că venim amândoi aci, căci băile de mare întăresc si grăbesc bătăile inimei. Cu toate că omul pare a întineri de ele, privirea mării linisteste, mai ales sufletele furtunoase.

Sed într-o mansardă si privirea mi-e deschisă din două părti asupra mării, pe care as vrea să plutesc cu tine. Dar aceasta nefiind cu putintă, te sărut cu dulce, draga mea Veronică, si rămân al tău Eminescu


al tău
Eminescu

Adresa mea: Chiustenge (Constanta) Hôtel d’Angleterre

(inapoi la scrisori)
pagina principalabiografieoperasinteze criticemarturiibibliografie